FINANȚE, BĂNCI, TAXE, CRIPTOMONEDE: România bogată și echitabilă, prin muncă eficientă și investiții!

ACEST PROGRAM A FOST ADOPTAT PRIN PRELUAREA, ÎN URMA DEZBATERILOR ECHIPEI RESPONSABILE DE ACEST DOMENIU, DIN DOCUMENTELE DE POZIȚIE ALE taxinstitute.ro

TAXE

Principii generale

1. Sarcina fiscală justă și echitabilă

Impozitele și contribuțiile sociale obligatorii trebuie stabilite în mod rezonabil, ținând cont doar de mărimea veniturilor și nu de tipul acestora, fără excepții și privilegii. Legislația fiscală trebuie să încurajeze munca eficientă și investițiile!

Cota unică de impozitare – aceeași pentru profiturile companiilor și pentru veniturile persoanelor rezidente în România, asigură sarcina fiscală justă și echitabilă, încurajează munca eficientă, este simplu de înțeles și administrat. Principiul cotei unice trebuie întărit!

2. Toleranța zero la evaziune

Legislația trebuie să descurajeze practicile ilicite și să elimine oportunitățile de fraudă create prin lege!

3. Stimul pentru investiții

Investitorii trebuie stimulați să investească prin crearea unui regim fiscal stabil și predictibil care să permită recuperarea investițiilor, evitarea dublei impuneri și impozitarea corectă a profiturilor, atât pentru companiile medii și mari, cât și pentru microîntreprinderi.

Vor fi revizuite declarațiile fiscale si eliminate cele inutile, cu scopul de a reduce cheltuielile de conformare. Rolul ANAF în îndrumarea contribuabililor va fi crescut, inclusiv prin operaționalizarea procedurilor de emitere a SFIA (soluții fiscale individuale anticipate, obligatorii pentru inspecția fiscală) și scurtarea termenului de răspuns la maxim 15 zile.

Banii investitorilor nu trebuie blocați de către stat! Revizuim legislația ce generează cereri de rambursare de impozite si contribuții astfel încât numărul acestora să fie redus drastic. Orice sumă datorată de către stat contribuabililor va putea fi compensată cu impozite si contribuții pe care contribuabilul le datorează statului.

4. Informatizare cu sens/digitalizare orientată spre rezultate

Digitalizarea trebuie să aducă beneficii reale pentru toți cei implicați și nu doar costuri suplimentare pentru contribuabili și ANAF!Procesul de informatizare trebuie să reducă eforturile de declarare și conformare voluntară ale contribuabililor, dar și de a eficientiza procesul de administrare fiscală.

Masuri concrete

1. Impozitul pe profit

România pro-business: propunerile vizează creșterea competitivității României prin crearea unui climat propice investițiilor:

Păstrarea cotei de impozit pe profit de 16% care este una competitivă și respectă cerințele UE de a fi de cel puțin 15%. Revizuirea acelor măsuri care măresc artificial baza de calcul a impozitului pe profit, făcând ca rata reală de impunere să fie semnificativ mai mare.
Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA 1%) introdus în anul 2024 prin Legea nr. 296/2023, deoarece are un impact negativ asupra tuturor sectoarelor de activitate, unele fiind sever afectate. Din datele noastre, cele mai afectate sectoare sunt:
- sectorul auto, care are probleme semnificative generate de politicile publice și de concurența masivă a Chinei. În România, sectorul auto (producția de autoturisme și componente) este o industrie esențială fiind cel mai mare producător industrial, ce contribuie semnificativ și la exporturi. IMCA 1% face ca rata efectivă de impozit să fie semnificativ mai mare de 16%, ajungând până la 100% și – din păcate – în unele cazuri, majorând pierderea fiscală a producătorilor, amplificându-le problemele cauzate de piață și generând risc de închidere a unor capacități de producție în Romania.
- sectorul distribuției de mărfuri, în care marea majoritate a companiilor au capital românesc, deci nu poate exista suspiciunea că profitul ar fi redus artificial prin prețuri de transfer. Acest sector este afectat suplimentar și de o măsură recent aprobată prin HG nr. 1393/2024 (deja atacată de contribuabili în procedură prealabilă, urmând procese în instanță) prin care IMCA 1% se calculează inclusiv la accizele incluse în prețurile de achiziție/vânzare.

Păstrarea IMCA 1% va face imposibilă atragerea de investiții noi și determină reducerea dimensiunii companiilor existente prin reorganizări, astfel încât cifra de afaceri să rămână sub pragul de 50.000.000 euro/an. Or, pentru a putea concura eficient pe plan regional, România are nevoie de consolidarea companiilor sale și nu de fărâmițare pentru a evita plata unui impozit nociv. În plus, dezavantajează companiile care au optat pentru măsura excelentă introdusă în 2020, și anume, consolidarea fiscală.

Eliminarea impozitului suplimentar pentru companiile din sectorul petrol și gaze (ICAS 0,5% din cifra de afaceri), mai ales în contextul în care comercianții angro și cu amănuntul de combustibili (indiferent de cifra de afaceri) au fost incluși în acest sector. Aplicarea pe lanțul de comercializare (producători/ comercianți angro/ comercianți cu amănuntul) a ICAS 0,5% (care mai e și nedeductibil la calculul impozitul pe profit!) va genera creșterea prețurilor la benzină și motorină, inflație generalizată în toate sectoarele economice și va duce la creșterea costului vieții pentru toți cetățenii României.

Reevaluarea sistemului de facilități fiscale pentru activitățile de cercetare-dezvoltare astfel încât acordarea acestora să fie condiționată de înregistrarea și valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală în România, stimulând integrarea rezultatelor în economia națională. Lohn-ul nu mai trebuie subvenționat!
Indexarea amortizării fiscale a mijloacelor fixe cu inflația, pentru a stimula investițiile.

O astfel de măsură ar permite investitorilor să-și recupereze investiția în mod corect și ar da încredere acestora că Guvernul României promovează măsuri care să stimuleze, nu să descurajeze investițiile noi. Măsura apare cu atât mai necesară cu cât inflația este și se așteaptă să fie în continuare la un nivel ridicat.

Majorarea la 10 ani a perioadei de recuperare a pierderilor fiscale, pentru a compensa măsura recuperării pierderii în limita a 70 % din profit. Această măsură are impact bugetar zero în următorii 5 ani, dar este necesară pentru a compensa limitarea introdusă în 2024, reducerea de la 7 ani la 5 ani a perioadei de recuperare a pierderilor în acest context fiind complet nejustificată.

Eliminarea limitării deductibilității dobânzilor la 1.000.000 euro pentru dobânzile plătite de companii către bănci sau pentru leasing financiar. Această limitare afectează companiile mari care derulează investiții mari sau care au nevoi semnificative de finanțare a capitalului de lucru. În plus, nedeductibilitatea dobânzilor la debitor coroborată cu impozitarea acestora la creditor generează o situație de dublă impunere, în totală contradicție cu toate recomandările OCDE. Limitarea deductibilității poate fi păstrată pentru finanțările externe intra-grup, ca măsură de evitare a erodării bazei de impunere în România.
Deductibilitate integrală a provizioanelor pentru creanțe incerte (facturi emise și neîncasate în 30 de zile de la termenul de plată), coroborată cu nedeductibilitatea cheltuielilor cu facturi neachitate în termen de 30 zile de la scadență pentru debitor.

Măsura e neutră din punct de vedere bugetar, însă este necesară pentru a asigura echitatea impunerii. Este inadmisibil ca Statul să favorizeze companiile rău-platnice (prin deducerea unor cheltuieli neachitate) în dauna companiilor care produc și vând bunuri și servicii, suportă costurile asociate acestor vânzări (inclusiv cu proprii angajați) și – suplimentar, trebuie să suporte și impozitul pe profit aferent sumelor neîncasate.

Eliminarea obligației de a întocmi dosarul prețurilor de transfer pentru tranzacțiile între companii afiliate cu sediul în România, mai ales în cazul companiilor românești care fac parte dintr-un grup fiscal.

Regulile privind prețurile de transfer au fost concepute de OCDE pentru a combate transferul profiturilor din țări cu impozit pe profit mare în țări cu impozit pe profit mic sau zero. În cazul tranzacțiilor între companii afiliate românești acest lucru nu se poate întâmpla, un cost mai mare/mic pentru compania care achiziționează translatându-se într-un profit mai mic/mare pentru compania care vinde. Ambele fiind în România, rezultatul pentru buget este neutru, obligația de a întocmi dosarul prețurilor de transfer fiind inutilă din punctul de vedere al veniturilor bugetare, generând doar un cost suplimentar pentru companii. Aceasta concluzie este cu atât mai evidentă în cazul companiilor ce fac parte din același grup fiscal.

2. Impozitul pentru microîntreprinderi

Context:

Acest regim fiscal a fost introdus încă din anul 2002 ca alternativă de impunere simplificată pentru companiile cu maxim 9 angajați și venituri ce nu depășeau 100.000 euro/an și a funcționat relativ bine până în 2017, în special începând din 2007 când folosirea acestuia pentru consultanță și management a fost eliminată. Ridicarea pragului la 1.000.000 euro și eliminarea restricției cu privire la consultanță și management au transformat regimul fiscal simplificat într-un instrument de planificare fiscală (foarte) agresivă, acesta fiind de altfel și motivul pentru care Comisia Europeană insistă pentru respectarea prevederilor din PNRR și limitarea în continuare a acestuia.

Digitalizarea facturării si a emiterii de bonuri fiscale, precum și digitalizarea serviciilor de contabilitate, permit astăzi simplificarea încă și mai mult a acestui regim fiscal:

Microîntreprinderile: entități transparente fiscal;
Eliminăm impozitul pe venitul microîntreprinderilor;
Profitul microîntreprinderii asimilat dividendelor și impozitat ca venit personal al asociaților.

3. Impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii

Context:

Cota unică este un sistem de impunere a veniturilor care a produs rezultate excelente:

prin prisma echității impunerii persoanelor fizice (proporțional cu câștigul, fără a sancționa performanța prin impunere progresivă),
pentru buget (cota unică de 16% a generat în perioada 2007 – 2017 venituri fiscale cu aproximativ 20% mai mari decât s-au obținut în perioada 2000 – 2004 prin aplicarea cotelor progresive de 18 – 40%, adică 3,34% PIB vs. 2,8% PIB),
prin costuri de administrare semnificativ mai mici decât costul administrării cotelor progresive.

Cota unică trebuie întărită, nu înlocuită cu un sistem de impunere progresiv care la noi s-a dovedit a fi un fiasco;
CAS și CASS
- nu sunt impozite, chiar dacă ele sunt incluse în Codul fiscal și sunt calculate ca procent din venituri.
- sunt contribuții în schimbul cărora contribuabilul primește contraprestații (asigurarea de pensii, asigurarea de sănătate).
- sunt bazate pe solidaritate între cetățeni (asigurarea de sănătate îl costă mai mult pe cel cu venituri mai mari, deși serviciile sunt aceleași) sau pe solidaritate inter-generațională (oamenii activi plătesc CAS acum pentru a asigura plata pensiilor în schimbul promisiunii statului că vor primi, cândva, pensie calculată pe baza sumelor cu care au contribuit în perioada activă).

Ne angajăm la un pachet de soluții bazate pe convingerea noastră fermă că sarcina fiscală totală (impozit pe venit, CAS, CASS) trebuie să depindă doar de mărimea veniturilor și nu de tipul lor:

Impozit pe venit: cota unica de impozit pe venit de 16% – fără excepții!
CAS – 21% împreună cu plafonarea bazei de calcul al CAS (contribuía de asigurări sociale) pe suma veniturilor realizate din muncă (salarii, activități independente, drepturi de autor, contracte de activitate sportiva) la un nivel rezonabil, la maxim 6 salarii minime pe lună/72 salarii minime/an.
În mod corespunzător, rezultă și plafonarea numărului de puncte de pensie, măsură ce contribuie la sustenabilitatea pilonului I de pensii;
CASS – 9% împreună cu plafonarea bazei de calcul al CASS (contribuția de asigurări sociale de sănătate) pe suma tuturor veniturilor (din muncă + investiții + alte venituri) la același nivel de 6 salarii minime pe lună/72 salarii minime pe an + scăderea deducerii personale și din baza de calcul al CASS, nu numai din baza de calcul al impozitului pe salarii, măsură ce ajută la reducerea sarcinii fiscale totale pentru salariile mici.

Suplimentar, vor fi introduse:

măsuri eficiente privind impozitarea sumelor care nu pot fi justificate: legislația din prezent nu funcționează! Din 2011 de când a fost introdusă, costurile de administrare (salarii inspectori etc) au depășit de cel puțin 5 ori sumele colectate;
stabilim unui moment zero la care toți contribuabilii cu un patrimoniu net semnificativ (> 1.000.000 euro) să depună o declarație inițială de patrimoniu cu o scurtă perioadă de conformare voluntară (3 luni) cu plata impozitului pe venit și o cotă majorată de impozit pentru sumele ce ulterior nu pot fi justificate.
introducerea de reguli privind transparentizarea în scop fiscal a sumelor ”parcate” de rezidenți români în paradisuri fiscale (a se vedea: OCDE: CFC Rules focused on the UBO);
Reguli eficiente pentru determinarea câștigurilor din tranzacționarea criptomonedelor, în cadrul „strategiei cripto” similare cu regulile aplicate in prezent pentru determinarea câștigurilor din tranzacționarea pe burse
Măsuri care să elimine dubla impozitare a dividendelor (impozit pe profit + impozit pe dividend aplicat aceluiași rezultat economic): impozitul pe dividende va fi calculat astfel încât impozitul pe profit + impozitul pe dividende să fie egal cu 16% din profit (0 impozit pe dividend pentru dividendele provenite din profituri impozitate cu 16% sau mai mult, 16% pentru dividende provenite din profituri neimpozitate).

Implementarea unui astfel de pachet asigură:

creșterea conformării voluntare;
egalizarea sarcinii fiscale pe muncă și pe capital;
efect neutru pentru majoritatea contribuabililor (creșterea impozitului pe venit la 16% este compensată de scăderea CAS, CASS, revenindu-se astfel la situația anterioara anului 2018);
eliminarea tentației actuale de a masca veniturile din salarii (sarcină fiscală totală de 41,5%) sub alte forme de venituri, prin reducerea sarcinii fiscale atât pentru salariile mici, cât și pentru salariile mari și foarte mari;
eliminarea aplicării multiple a CASS pentru mai multe tipuri de venituri (10% neplafonat pentru salarii, 10% plafonat la 5 salarii minime/lună pentru venituri din activități independente, 10% plafonat la 2 salarii minime pentru venituri din chirii, dividende, dobânzi, câștiguri de capital, alte venituri);
reducerea cheltuielilor de administrare, controalele pentru verificarea încadrării veniturilor într-una sau alta din categorii slab fiscalizate (ex. activități dependente vs. activități independente) nemaifiind necesare (sarcina fiscală nu va mai depinde de tipul venitului).
aplicarea acestui set de măsuri ar ridica presiunea exercitată de Comisia Europeană pentru modificarea reglementărilor privind microîntreprinderile, deoarece acestea și‑ar pierde complet atractivitatea pentru planificare fiscală agresivă, primind un tratament fiscal comparabil cu cel pe care îl au în prezent persoanele care obțin venituri din activități independente (PFA, PFI, Intreprinderi individuale, profesii liberale).

O astfel de abordare, pe lângă avantajele de natură bugetară și al reducerii costurilor de conformare/administrare, al descurajării neconformării, prezintă și marele avantaj al așezării pe baze morale, echitabile a sarcinii fiscale, eliminând subminarea principiului solidarității prin tot felul de excepții/privilegii, toți cetățenii devenind egali în fața legii – așa cum de altfel prevede și Constituția.

4. TVA

Cu titlu preliminar:

România are, de departe, cel mai mare GAP (GAP = partea care nu se colectează din TVA-ul teoretic colectabil, luând în considerare și cotele reduse). Conform ultimului studiu publicat de Comisia Europeană, în 2021 România a înregistrat un GAP de 36,7% (8,96 miliarde euro), fiind singura țară din UE care a înregistrat creștere consecutivă a GAP-ului în cei 4 ani anteriori (de la 32,7 în 2018 la 36,7% în 2021) în contextul în care, în aceeași perioadă, media GAP-ului în UE a scăzut de la 11,2% în 2018 la 5,3% în 2021.
Începând din 2022, România a introdus o serie de măsuri de digitalizare clamate ca fiind în scopul reducerii acestui GAP. Sisteme precum RO e-Factura, RO e-Transport, RO e-Sigiliu, RO e-TVA au fost introduse rapid și fără consultări, cu costuri semnificative pentru contribuabili, care în mod evident au și protestat de nenumărate ori cu privire la efectele măsurilor și, mai ales, la lipsa totală de consultări.
În acest moment, cu excepția RO e-Factura B2C (care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2025), toate sistemele menționate sunt operaționale. Nu avem studii actualizate în ceea ce privește efectul acestor măsuri asupra GAP-ului de TVA, dar putem trage concluzii analizând evoluția încasărilor nete din TVA:
6,71% PIB în 2021 (GAP 36,7% => VTTL = 10,6% PIB);
6,67% PIB în 2022;
6,56% PIB în 2023;
6,64% / 6,8% PIB în 2024 (6,64% estimarea noastră, pe baza execuției la 10 luni; 6,8% estimarea Guvernului prezentată Comisiei Europene).
Din analiza acestor cifre se vede că încasările din TVA în 2024 nu numai că nu se apropie de VTTL (TVA teoretic colectabil) de 10,6% din PIB (6,64% din PIB), dar sunt mai mici chiar decât cele din 2021, când nu aveam implementate niciunul dintre sistemele „RO e-…”, ceea ce confirmă că RO e-DEGEABA!
Dacă ținem cont și de faptul că în 2023 și, mai ales în 2024, am avut creșteri de TVA la foarte multe produse și servicii prin restrângerea sferei de aplicare a cotei de TVA de 5% sau a celei de 9%, dar și de faptul că, în această perioadă consumul intern a înregistrat creșteri semnificativ mai mari decât creșterile PIB (deci ponderea consumului intern în PIB a crescut), rezultatele par încă și mai dezastruoase, ceea ce întărește afirmația de mai sus: RO e-DEGEABA.
Suntem pe un drum greșit, drum care este și foarte costisitor!
Și mai îngrijorător este că, din planul de ajustare pe 7 ani a deficitului prezentat Comisiei Europene, evoluția încasărilor din TVA este următoarea:
6,8% din PIB în 2024 și 2025;
7,3% din PIB în 2026 și 2027;
7,5% din PIB în 2028 – 2031.

Observăm că Ministerul Finanțelor nici măcar nu își propune să reducă GAP-ul de TVA și să se apropie de VTTL 10,6% PIB (posibil 11% PIB urmare a creșterilor de cote și a ponderii consumului intern în PIB), acest plan devenind astfel o declarație de neputință a MF/ANAF în fața marilor evazioniști! Cum e posibil să acceptam această situație?

Nu avem o structură a GAP publicată de MF/ANAF, dar conform declarațiilor ministrului de resort, 35% din GAP provine din frauda carusel (fraudă în legătură cu achiziții intracomunitare), 30% din insolvențe (TVA colectat de la consumatori și neplătit la buget), 15% din evaziune (nedeclarare), restul de 20% nefiind specificat. Aceste cifre ne arată de ce niciunul dintre sistemele „RO e-” nu aveau cum să determine creșterea colectării: problemele principale (65% GAP, aprox. 6 mld euro in 2021) sunt legate de neplata TVA (fraudă mare), pe când sistemele introduse au vizat doar supra-declararea (s-a ajuns la situația inacceptabilă ca ANAF să primească aceeași factură în 4 sisteme diferite!).

Față de cele expuse mai sus, propunerile noastre sunt următoarele:

introducerea taxării inverse generalizate în B2B, pentru toate facturile mai mari de 5.000 euro (25.000 lei), fără TVA, similar cu regimul aplicabil din 2017 la vânzările de telefoane mobile și computere, regim introdus prin aplicarea QRM urmare a unor fraude masive în comerțul cu astfel de echipamente. România poate cere – și nu avem niciun motiv să credem că o astfel de cerere ar fi respinsă de Comisie – să aplice acest sistem de colectare al TVA (la capătul lanțului, în B2C);
eliminarea completă a RO e-Transport și RO e-TVA. Sunt absolut degeaba, doar generatoare de costuri pentru contribuabili, de costuri de administrare pentru ANAF. RO e-Transport este o „fabrică” de amendat contribuabilii onești, cel mai probabil același lucru urmând a se întâmpla și cu RO e-TVA;
revizuirea din temelii a RO e-Factura și RO e-Case de marcat, primul fiind în prezent incomplet (nu include și nici nu poate include facturile emise pentru export / livrări intra-comunitare) și deci în imposibilitatea de a oferi în timp real informațiile necesare administrării fiscale eficiente;

Este important de subliniat că taxarea inversă generalizată:

elimină complet frauda carusel și TVA pierdut prin insolvențe (de multe ori frauduloase), prin faptul că elimină, în cea mai mare parte, cash flow-ul în B2B (banii care nu circulă nu pot fi furați!).
elimină în cea mai mare parte rambursările de TVA, ceea ce implică atât reducerea costurilor de finanțare pentru contribuabili, cât și reducerea semnificativă a costurilor de administrare. Aproximativ 50% din numărul total al inspectorilor fiscali lucrează pentru a soluționa cererile de rambursare ale contribuabililor, peste 95% din sumele solicitate la rambursare fiind confirmate. Aceștia, odată eliberați de o astfel de sarcină, vor putea fi direcționații pentru controale cu sens în ceea ce privește evaziunea, dar și pentru a asigura servicii de asistență a contribuabililor;
elimină distorsiunile concurențiale între companiile din România și cele din UE (din UE poți cumpăra fără plata TVA, din România nu, deci trebuie să pre-finanțezi TVA până îl compensezi sau îl primești la rambursare).

5. Impozitul pe clădiri

Propunem revizuirea – și nu înlocuirea sistemului actual, sistem care este deja funcțional, după cum urmează:
limitarea la două categorii, respectiv rezidențial/nerezidențial;
calcularea valorii de impunere la fel cum se calculează în prezent valoarea impozabilă la clădirile cu destinație rezidențială deținute de persoane fizice (valoare fixă/mp, stabilită în funcție de tipul construcției, suprafața, rangul localității și zona în cadrul localității).
diferențierea între cele două categorii să fie făcută doar prin cotele de impunere;
stabilirea de către consiliile locale a cotele de impunere pentru ambele categorii între un minim și un maxim. Lipsa limitei maxime (eliminată prin OG 16/2022) pune în pericol toate business-urile din România, prin crearea unui cadru de reglementare extrem de impredictibil ce face imposibilă bugetarea multianuală.

Decalogul pentru un sistema fiscal corect:

Sarcină fiscală echitabilă și fără privilegii

Impozitarea trebuie să fie proporțională cu veniturile, fără excepții și portițe, pentru a stimula munca cinstită și investițiile productive.

Cota unică de impozitare – simplă, eficientă, corectă

Menținem și întărim cota unică, atât pentru venituri cât și pentru profituri, ca garant al echității fiscale și al competitivității economice.

Toleranță zero la evaziune fiscală și fraudă legalizată

Eliminăm toate portițele legale care permit sustragerea de la plata impozitelor. Legea trebuie să fie clară, aplicabilă și aplicată.

Fără taxe pe cifră de afaceri – impozităm profitul real, nu volumul de muncă

Eliminăm impozitul minim pe cifra de afaceri care descurajează investițiile și lovește în industrii strategice românești.

Facilități fiscale doar pentru inovație reală, înregistrată în România

Susținem cercetarea-dezvoltarea, dar numai dacă rezultatele sunt valorificate în România. Gata cu subvenționarea lohn-ului!

Digitalizare cu sens – pentru contribuabili, nu pentru birocrați

Transformăm digitalizarea într-un sprijin real pentru firme și ANAF, reducând costurile și efortul administrativ.

Micile afaceri – regim simplificat, dar nu paradis fiscal

Microîntreprinderile devin transparente fiscal: eliminăm impozitul pe venit și impozităm dividendele, ca în orice stat modern.

CAS și CASS plafonate – solidaritate cu măsură

Plafonăm contribuțiile sociale la un nivel rezonabil și păstrăm sustenabilitatea sistemelor de pensii și sănătate.

Averea nejustificată – impozitată ferm, dar cu șansa conformării

Stabilim un „moment zero” pentru declarația de patrimoniu, urmat de măsuri clare pentru combaterea averilor nejustificate.

Criptomonedele – integrate fiscal, fără haos și fără discriminare

Adoptăm reguli moderne, clare și eficiente pentru impozitarea câștigurilor din tranzacționarea de criptoactive.

Program pentru inovare, suveranitate digitală și leadership în tehnologia Blockchain „România descentralizată – liberă, inovatoare, suverană”

Obiectiv I: Construirea unui cadru legislativ clar, modern și prietenos pentru industria Blockchain și cripto

Transpunerea rapidă, clară și completă a Regulamentului MiCA în legislația națională, cu evitarea birocrației și a suprareglementării.
Înființarea unui Oficiu Național pentru Inovație Digitală, care să centralizeze comunicarea între antreprenori, instituții și autorități de reglementare.
Elaborarea unui Cod de bune practici pentru instituțiile statului (BNR, ANAF, ASF, bănci), care să prevină tratamentele discriminatorii față de antreprenorii din zona cripto.

Obiectiv II: Transformarea României într-un hub european pentru tehnologia Blockchain

Introducerea unui impozit zero pe profit pentru firmele care desfășoară activități în domeniul Blockchain, până în anul 2030.
Oferirea de facilități administrative și fiscale pentru startup-urile românești care activează în domeniu, pentru a stopa exodul de inteligență către Estonia, Malta, Lituania sau alte jurisdicții.
Crearea de parcuri tehnologice dedicate și acceleratoare de afaceri pentru cripto-startup-uri, în parteneriat cu universitățile tehnice din București, Cluj, Iași și Timișoara.

Obiectiv III: Promovarea utilizării cotidiene a monedelor digitale în România

Scutire de impozit pentru plățile efectuate de persoane fizice cu carduri cripto (Visa, Mastercard etc.) alimentate cu Bitcoin sau stablecoin-uri, pe teritoriul României.
Introducerea de proiecte-pilot în administrația publică locală (ex: achitarea taxelor locale cu stablecoin-uri) pentru a demonstra siguranța și eficiența tehnologiei.
Derularea unei campanii publice de educație digitală și financiară, în parteneriat cu BNR și universități, pentru combaterea miturilor și temerilor legate de criptomonede.

Obiectiv IV: Constituirea unei rezerve strategice digitale a României

Adoptarea unei legi prin care statul român achiziționează, în următorii doi ani, o rezervă strategică de 100.000 Bitcoin, administrată transparent, în paralel cu rezerva de aur.
Stabilirea unei strategii de minare verde prin parteneriate public-private, utilizând surse regenerabile, pentru generarea sustenabilă a unor criptomonede.
Constituirea unei unități specializate în active digitale în cadrul Ministerului Finanțelor, care să gestioneze rezervele și să propună politici fiscale adaptate viitorului financiar global.

Decalog pentru suveranitate și inovație digitală

România nu trebuie să fie spectator, ci lider în revoluția Blockchain.
Reglementările trebuie să protejeze cetățeanul, dar să nu sufoce inovația.
Tinerii români trebuie să inoveze de acasă, nu din Malta.
Tehnologia nu este dușmanul statului, ci șansa lui.
Bitcoin este aurul digital al viitorului – și România trebuie să-l dețină.
Impozitarea cripto trebuie să fie clară, echitabilă, predictibilă.
Statul nu trebuie să interzică necunoscutul, ci să-l înțeleagă.
Blockchain poate susține transparența, securitatea și eficiența administrației.
Cetățeanul are dreptul să-și gestioneze banii în libertate și siguranță.
România are ocazia unică să devină Silicon Valley-ul descentralizat al Europei.

Program pentru un sistem bancar sănătos și o Românie stabilă financiar „România bancabilă” — economie funcțională, finanțare accesibilă, cetățean protejat financiar

Obiectiv I: Creșterea intermedierii financiare pentru dezvoltarea economică durabilă prin următoarele Măsuri:

Lansarea unui Plan Național pentru Intermediere Financiară, cu obiectivul de a atinge pragul de 75% până în 2029 (ponderea activelor bancare în PIB).
Crearea unui cadru fiscal și legislativ care încurajează finanțarea investițiilor prin sistemul bancar, nu prin datorii comerciale sau credite de la acționari.
Sprijinirea IMM-urilor prin linii de credit cu garanții de stat, dar corelate cu performanța economică, nu acordate netransparent.
Stimularea educației financiare în rândul antreprenorilor și al populației, în parteneriat cu BNR, Ministerul Educației și băncile comerciale.

Obiectiv II: Reducerea dependenței sistemului bancar de statul român prin următoarele Măsuri:

Limitarea expunerii băncilor la titlurile de stat prin plafonare graduală și stimuli pozitivi pentru creditarea sectorului privat.
Revizuirea politicilor de garantare de stat pentru a stimula creditarea productivă, nu doar refinanțarea consumului.
Promovarea concurenței și reducerea concentrării prin încurajarea investitorilor privați români și internaționali în acționariatul bancar.
Separarea clară a rolului de investitor de stat față de rolul de reglementator pentru a reduce riscul de conflict de interese.

Obiectiv 3: Menținerea sănătății sectorului bancar într-un context economic incert prin următoarele Măsuri:

Încurajarea unei abordări prudente în creditare, corelată cu riscurile fiscale și de îndatorare ale statului.
Consolidarea instrumentelor de evaluare a bonității debitorilor și prevenirea supraîndatorării populației.
Exigență crescută în aplicarea standardelor internaționale de raportare și audit financiar pentru bănci.
Dialog instituțional continuu între BNR, Ministerul Finanțelor și sectorul bancar privind echilibrele macroeconomice.

Obiectiv IV: Creșterea rezilienței bancare în fața riscurilor cibernetice și climatice prin următoarele Măsuri:

Crearea unui Centru Național de Răspuns Cibernetic pentru Sistemul Financiar, în cooperare cu SRI, BNR și mediul privat.
Stabilirea unui cadru obligatoriu de testare anuală a securității cibernetice pentru toate instituțiile de credit.
Impunerea unor standarde de gestionare a riscului climatic și publicarea expunerilor băncilor la riscuri de mediu.
Reglementarea strictă a relațiilor cu furnizorii terți de servicii IT și AI, pentru a reduce riscul de atacuri externe.

Obiectiv V: Asigurarea unui echilibru între profitabilitatea bancară și susținerea economiei reale, prin următoarele Măsuri:

Limitarea diferențelor disproporționate între dobânzile la depozite și la credite printr-un mecanism transparent de raportare și monitorizare.
Supravegherea consolidată a taxelor ascunse și comisioanelor bancare, în special în contractele retail.
Introducerea unui mecanism de mediere rapidă între clienți și bănci pentru litigii legate de credite.
Promovarea transparenței absolute în comunicarea băncilor cu clienții privind riscurile asumate.

Decalogul pentru o Românie bancabilă

România nu poate prospera fără un sistem bancar care finanțează economia reală.
Intermedierea financiară trebuie să se dubleze în 5 ani, nu să rămână la coada UE.
Băncile trebuie să împrumute firme, nu doar statul.
Statul nu trebuie să fie jucător și arbitru în același timp în sistemul bancar.
Sistemul bancar trebuie să rămână solid, dar și responsabil față de cetățeni.
Digitalizarea bancară trebuie să fie însoțită de protecție cibernetică de nivel NATO.
Riscurile climatice sunt reale și trebuie reflectate în bilanțuri.
Cetățeanul are dreptul la un sistem bancar transparent și predictibil.
Profitabilitatea băncilor trebuie să fie aliniată cu interesul public.
România are nevoie de un sistem bancar care construiește, nu doar contabilizează.