Zece ani pierduți pentru educație

Astăzi se împlinesc
10 ani de la intrarea în vigoare a Legii educației 1/2011. Pentru adoptarea ei au fost făcute cele mai
complexe deliberări din câte cunosc (începute cu raportul Comisiei Miclea[1]
din 2007 și finalizate cu trecerea legii în variantă foarte apropiată de cea
finală prin Camera Deputaților). Majoritatea conceptelor legii izvorăsc din
rapoartele Comisiei Miclea (Mircea Miclea a avut contribuția principală) și au
fost completate de mine, de Lazăr Vlăsceanu și de Răzvan Florian, precum și de alți participanți în
deliberările publice. Aici găsiți întreg demersul.

Voi descrie,
sintetic, ce au pierdut românii prin demolarea acestei legi[2]
de către PSD (guvernul Ponta și miniștrii lui), într-un format simplu : ce
ar fi fost azi dacă legea ar fi fost aplicată la literă.

1. Am
   fi avut directori de școli de calitate, câștigători ai unor concursuri în care
   factorul politic ar fi avut influență zero. Directorii ar fi fost selecționați din sânul unui
   corp de elită, făcut în urma unor formări profesionale de top și selecții
   adevărate. Legea a fost modificată pentru a da putere totală politicului în
   selecția directorilor.

2. Am
   fi rezolvat problema programei și examenelor, corelându-le. Degeaba predăm materii
   diverse dacă examenele de a VIII-a și bacalaureatul se dau din 2-3 materii : copiii învață materiile de examen, nu cele
   predate. Legea prevedea introducerea graduală a predării transdisciplinare și a
   unei evaluări pe măsură, astfel încât copiii să fie încurajați să învețe la
   toate materiile. Legea a fost modificată astfel încât azi se predă și se evaluează
   la fel ca acum 10 ani. Rezultatele elevilor ar fi fost mult mai bune, pentru că
   lipsurile lor ar fi fost depistate devreme în cadrul evaluărilor de la clasa a
   II-a, a IV-a și a VI-a. Nimeni nu s-a ocupat serios de această temă.

3. Am
   fi avut profesori de calitate. Cel puțin o treime dintre profesori ar fi fost, azi, perfect formați
   profesional, bine selectați și, mai ales, corect răsplătiți. Legea introducea
   masterul didactic și formare profesională prin practică alături de cei mai buni
   profesori din sistem. Selecția ar fi fost făcută la nivel național, printr-un
   examen serios la finalul formării profesionale, iar angajarea la școală.

4. Am
   fi avut finanțare diferențiată a școlilor în funcție de performanța lor. Ar fi fost răsplătite atât școlile care
   au olimpici, cât și cele care reușesc să aducă înspre școală copii săraci din
   comunități sărace și slab educate. Această prevedere nu s-a aplicat niciodată.

5. Am
   fi fost perfect pregătiți pentru pandemie: legea prevede încă de acum 10 ani înființarea unei
   biblioteci școlare virtuale care să conțină toate resursele necesare, inclusiv formarea
   profesorilor pentru predare digitală, precum și proiecte finanțate din bani
   europeni pentru a adduce internetul în școli. După ce am plecat din minister, în 9 februarie 2012, nu s-a făcut nimic.

6. Am
   fi avut un abandon școlar mult mai mic și mai mulți elevi din fiecare generație
   în liceele ”bune” : clasa
   a IX-a ar fi fost la școala generală, astfel educația de bază, de 10 clase, până
   la vârsta de 16 ani s-ar fi desfășurat aproape de casă, cu reducerea abandonului
   școlar ca o consecință. Este cunoscut că cea mai mare hemoragie a părăsirii
   școlii se face între clasa a VIII-a și a IX-a.

7. Activitățile
   extrașcolare ar fi fost superb organizate: legea prevedea înființarea muzeelor interactive
   ale științei în jurul cărora s-ar fi structurat întreaga rețea de activități
   extrașcolare, de la cele artistice la cele de învățare remedială sau pentru
   performanță. În loc de lucruri cu sens, utile copiilor, cei pe care i-ați votat
   au risipit banii europeni pe baliverne. Miliarde de euro pe baliverne, nu pe
   educație.

8. Am
   fi avut un învățământ profesional de calitate. Am început, conform legii, învățământul
   profesional pe model dual german în 2012, cu deschiderea școlii Kronstadt din
   Brașov. După… au moșmondit legea și măsurile până s-a dus aproape totul de
   râpă.

9. Am
   fi avut universități curate și performante: școlile doctorale proaste ar fi fost închise,
   plagiatorii dați afară din universități, locurile ar fi fost finanțate la ceea
   ce e relevant pentru societate, iar universitățile ar fi fost finanțate în
   funcție de performanța lor. După clasificarea făcută de mine în 2011 nimeni nu
   a mai făcut nimic, dar toți au vorbit despre cum o vor face. Iar acum, în loc ca
   universitățile să fie finanțate în funcție de performanță, sunt încă finanțate
   din pixul politic al ministrului.

10. Doctoratele
    ar fi fost ”pe bune”: ar
    fi primit finanțare doar pe bază de competiție cele mai bune proiecte din cele
    mai bune grupuri de cercetare, prezentate de cei mai brilianți tineri. Evident,
    odată cu plecarea mea din minister, legea a fost schimbată, organizarea
    doctoratelor compromisă.

Sigur, sunt mult  mai multe lucruri
care pot fi spuse, mă opresc la 10. Dacă vă gândiți bine, aproape de fiecare
dată când apare vreo problemă cu educația copilului dumneavoastră soluția e una
din cele 10 măsuri de mai sus, impecabil gândite în Legea 1/2011.

În loc de concluzie trebuie să constatăm că realitatea sumbră de azi e
rezultatul votului de ieri: când votezi deștepți, ai parte de lucruri deștepte.
Când votezi proști mafioți, ai parte de prostie și hoție, când votezi
mesianici, ai parte de vise frumos ambalate, dar și de o trezire cam neplăcută.

Din păcate nu cred că în curând vom mai avea șansa unei atât de bune articulări
legislative în educație. Tot din păcate, și dacă am avea și ne-am ține serios
de treabă, rezultatele se vor vedea abia peste 10 ani. Pe care nu i-am fi
pierdut dacă am fi știut să profităm de nesperata șansă a Legii 1/2011 care,
chiar dacă a ajuns să fie demolată, are meritul de a fi arătat că se poate legifera
o adevărată modernizare.

Mult noroc, că aveți nevoie!